Educatie prin sport

Theodor Matican, lecţia despre ambiţie şi pasiune. Când sportul este mai presus de dizabilitate

Acest reportaj face parte din Campania “Educație prin sport”, a ziarului Media10. Campania este susţinută de: CRAMELE RECAȘ, NATUR HOUSE, THE SHADOW FIGHTER GYM. Acești parteneri înţeleg cât de importantă este educaţia, dar şi transmiterea unor informaţii corecte venite de la specialiști.

Autor: Daniela Mitroi-Ochea

Azi, 5 mai, când se marchează Ziua Europeană împotriva discriminării persoanelor cu dizabilităţi, vi-l prezentăm pe Theodor Matican, un tânăr craiovean, născut cu paralizie cerebrală, dar care prin sport a reuşit să doboare bariere ale prejudecăţilor, dar şi să depăşească anumite limite fizice.

Fire ambiţioasă, Theo, care pe 1 iulie va împlini 22 de ani, face tot ceea ce i se spune că este imposibil să facă.

Pentru el nu există “nu pot”!

Fie că a fost vorba de schi, înot sau paraciclism, craioveanul de 21 de ani, unul din miile de tineri cu dizabilităţi intelectuale, a trăit la intesitate mare fiecare antrenament, fiecare concurs, iar când a urcat pe podium – bucuria a fost de nedescris. În parcursul său ca sportiv a întâlnit mari campioni, care l-au ajutat mult, dar şi antrenori care i-au lăsat un gust amar.

Sportul l-a ajutat pe Theo să  se valorizeze, să se transforme, în ochii oamenilor şi nu numai, din băiatul cu dizabilităţi în “campionul”, să devină acel “Cineva”.  

Este un exemplu pentru societate.

Se spune că dizabilitatea este doar o stare de spirit. Cu toţii avem potenţial, trebuie doar să ştii să îl exploatezi, iar Theodor Matican, un tânăr cu multă ambiţie, determinare şi umor nu fuge din calea provocărilor. Legitimat în prezent la Clubul Steaua Bucureşti (secţia persoane cu dizabilităţi), sportivul craiovean obţine performanţe remarcabile la paraciclism şi visează că se va califica la Jocurile Paralimpice de la Tokyo din 2020.

Theo are alături familia, dar şi mulţi prieteni, care îl susţin, îl apreciază şi se bucură sincer pentru fiecare victorie a sa. La rândul său, le oferă tuturor o lecţie fantastică. Se trezeşte bucuros în fiecare zi, râde, îi îmbrăţişează pe cei dragi, este plin de iubire, generos. Şi vrea să îi ajute, cumva, pe copii cu dizabilităţi. Ne învaţă că bucuriile vieţii sunt peste tot.

Mai jos, îl veţi cunoaşte pe Theo prin ochii tatălui său, doctorul Sorin Matican, devenit între timp şi antrenorul fiului său şi primul clasificator de paraciclism din România. Sorin Matican şi soţia sa, Mirela (medic primar psihiatrie pediatrică), nu a resimţit niciodată dizabilitatea lui Theo ca o povară. Ei reprezintă o lecţie despre curaj, de luptă continuă, iar povestea poate fi de mare folos părinţilor care au copii cu nevoi speciale, dar şi oamenilor care nu au dizabilităţi şi se plâng mereu.

Din cadrul acestui articol nu putea lipsi un interviu cu protagonistul, Theo, despre emoţiile trăite pe podium, despre ce-şi doreşte, despre colegii de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova, unde este student în anul II la Kinetoterapie şi Motricitate specială.

Interviu dr. Sorin Matican, tatăl şi antrenorul sportivului Theodor Matican (legitimate la CSA Steaua Bucureşti).

Media10: Ce rol a jucat sportul în viaţa lui Theo? A venit ca o nevoie în procesul de recuperare medicală sau era o pasiune?

Sorin Matican: Noi am început procesul de recuperare foarte devreme, ceea ce recomandăm celor aflaţi în situaţii similare. Pentru că primii paşi Theo i-a facut foarte târziu (întreaga lui dezvoltare fizică şi motorie fiind întarziată) şi sportul a apărut târziu. Şi, cum este normal la vârstă fragedă, totul sub formă de joacă. Făceam recuperare prin hidroterapie, dar am mers şi la înot. Faceam kinetoterapie, dar l-am încurajat şi să alerge.

„Căzăturile – momente care ne învaţă să ne ridicăm mai puternici”

Media 10: Spuneaţi că la primele concursuri de schi va părea rău de el, deoarece cădea prin zapadă. Ce v-a derminat să îl încurajaţi să practice orice sport, dincolo de teama că s-ar putea răni?

Sorin Matican: Schi-ul l-a început tot târziu, pe la vâsta de 7 ani. Primele lecţii au fost cumplit de grele pentru el. Şi tot cădea, şi plin de zapadă…Noi încercam să-l îndrumăm spre săniuş (părinţi protectori!). Dar el tot timpul spunea “eu pot!” Şi a reuşit să înveţe! Primul concurs de schi a însemnat şi primul trofeu la categoria ”Special Olimpics”. Atunci am văzut prima data fericirea la absolut pe chipul lui!

Pentru orice copil cu paralizie cerebrală ca, de altfel, pentru orice copil cu dizabilităţi, momentul podiumului este magic! Şi văzând fericirea de pe chipul lui am încercat doar ca antrenamentele să fie plăcere. Cât despre căzături… sunt doar momente care ne învaţă cu să ne ridicam – mereu mai puternici şi mai determinaţi.

 

Media10: Ce simţeaţi după o victorie a lui Theo?

Sorin Matican: Victoriile înseamnă ca suntem pe drumul cel bun. Sunt victoriile cu medalii  şi trofee care ne dau speranță, dar mai ales valorizare.  Îmi aduc aminte prima victorie la paraciclism, Cupa Europeană de la Belgrad, imediat după ce a trecut finish-ul a fost o explozie de sentimente, un vulcan ce a erupt cu mândrie, cu bucurie, cu împlinire, cu beatitudine – cu totul şi cu totul fericit.

Dar, în fapt, există şi multe victorii „nevăzute”, cele din antrenamente, când se învinge pe el, când mai depaşeşte un “obstacol”, acestea sunt pline de satisfacţie. Şi tot împreună le trăim!

„Pentru Theo sportul a însemnat evadarea din micimea în care l-ar fi scufundat indiferenţa şi nepăsarea”

Media 10: Cât de mult l-a ajutat sportul pe Theo? Motivaţional şi medical, social?

Sorin Matican: Pentru Theo sportul a însemnat şi înseamnă enorm – evadarea din micimea în care l-ar fi scufundat indiferenţa şi nepăsarea. În primul rând, s-a valorizat pe el, şi apoi în relaţia cu societatea sportul a creat puntea spre comunicare şi socializare. Atunci, în primele clase, ca şi acum, la facultate, după o săptămână de absenţă (competiţii) se întoarce cu medalie şi primeşte aprecierea unanimă şi se bucură de lauda colegilor, profesorilor, prietenilor. Se transformă din băiatul cu dizabilităţi în Campionul, devine acel Cineva, cel care câştigă medalii!

Din punct de vedere medical… permiteţi-mi să vă povestesc:

Acum ani de zile, când ne-am adresat unui mare antrenor, doamna Cristieana Cojocaru, “bronzul olimpic” la atletism, aveam rugămintea să ne ajute să înveţe Theo să alerge şi să respire. Sosisem la antrenamentul de pregătire generală fără să poată să alerge 100m – ori cădea, ori se oprea  spunând ”nu mai pot”. Acum, împreună cu acelaşi antrenor, doamna Cristieana Cojocaru, în perioadă de pregătire generală alergăm 10 kilometri!

Mulţi antrenori spun că Theo “s-a dezvoltat”, a evoluat fantastic chiar. Eu mă mulţumesc să spun că este doar “lucrat” (o persoana cu dizabilităţi cu care se lucrează mult în recuperare).

Despre Oamenii şi „antrenorii” pe care i-a întâlnit

Media 10: Cum aţi interacţionat cu diferiţi antrenori? Au fost reticienţi în a-l pregăti?

Sorin Matican: Au fost “antrenori” care la selecţia pentru şcoala la fotbal i-au spus “tu du-te la handicapaţi!”. Au fost “antrenori” care mi-au spus “tu ştii ce greu se lucrează cu handicapaţii?” Au fost “antrenori” cărora le-am cerut ajutor sau sfaturi şi mi-au răspuns că “să-l las uşor, să nu-l chinui…”.

Dar am găsit şi Oameni: Cristieana Cojocaru – atletism, Carmen Bunaciu şi Anca Pătrăşcoiu – înot, Robert Bartha sau Pica Adrian – ski, Ovidiu Burghelea şi Iorgos la ciclism. Şi nu numai – profesori dispuşi la orice oră să se ocupe de Theo, să-l susţină, să-l înveţe!

„La 6 ani, un prieten de joacă i-a zis „Nu mă mai joc cu tine, eşti handicapat”

Media10: Cum aţi trecut peste etichetele puse de oameni, referitor la Teo? Ce sfat aveți pentru oameni?

Sorin Matican: Am reuşit să transformăm “De la Handicapat la Campion”. Când prietenul de joacă, la vârsta de numai 6 ani, vine într-o zi şi-i spune lui Theo “de astăzi nu ma mai joc cu tine că eşti un handicapat” am înţeles ca acestea sunt cuvintele părinţilor, a unei părţi din societate cu deschidere mai puţină şi mult mai reticentă la toleranţă. Nu-mi permit sa dau sfaturi!

Dar mă revolt împotriva celor care îşi spun “antrenori” dar ei nu sunt nici măcar instructori, mă lupt cu cei care lucrează, e prea mult spus, interacţionează cu persoanele cu dizabilităţi şi nu am pretenţii să le pună aripi, dar năzuiesc îndreptăţit că nu au calificarea să taie speranţa. Mă lupt cu aceşti impostori!

Media10: Ce v-a determinat să treceţi la practicarea unui sport de performanţă, în cadru organizat?

Sorin Matican: Oricat de mult am dori să facem sport, chiar şi unul individual, singuri ne va fi imposibil, dar întotdeauna cadrul organizat îţi va conferi nu numai legalitatea, dar şi viziunea îndeplinirii visului, căci dacă vrei performanţă începi prin a crea un vis măreţ!

Media10: De ceva timp sunteţi primul clasificator de paraciclism din România? Ce înseamnă acest lucru şi cât de mult va ajută faptul că aţi obţinut această specializare?

Sorin Matican: Înseamnă enorm la nivel personal. La nivelul sportului paralimpic, şi eu doar repet strategiile victorioase ale altora, primul pas este să te clasifici  – adică, în ramura ta sportivă, să îţi obţii categoria de dizabilitate la care vei evolua – iar acest proces îl executa clasificatorul. Apoi, ca sportiv, odată obţinută categoria de dizabilitate începi sa te antrenezi, cu un antrenor specializat, în cadrul unui club de specialitate – aşa vad eu normalitatea! Aşa am devenit clasificator, antrenor…  de paraciclism, deşi eu sunt medic!

„Am câştigat 7 cupe europene şi Cupa Internaţională”

Media10: Teo este acum la un club mare, important. Vă ajută Steaua Bucureşti, vă susţine financiar?

Sorin Matican: Datorita eforturilor spadasinei Ana-Mariei Popescu (Brânză) am ajuns la CSA Steaua Bucureşti. Normal că odată cu apariţia rezultatelor, odată cu transformarea promisiunilor în certitudini, am câştigat 7 Cupe Europene şi Cupa Internaţională în Singapore, şi susţinerea clubului a devenit considerabilă. Da, CSA Steaua Bucureşti ne susţine!

 

Media10: Care sunt calităţile lui Teo?

Sorin Matican: În sportul de mare performanţă, mai ales în cele individuale, 1% talent şi 99% muncă. Extrem de important este să-ţi placa ceea ce faci! Iar Theo pe lângă suprema satisfacţie a trecerii liniei de sosire (deşi, de cele mai multe ori nu cunoaşte rezultatul, bucuria sa este incomensurabilă!) are şi plăcerea de a se pregăti. Calităţi – poate doar o ambiţie enormă şi o determinare ieşită din comun – izvorată din dorinţa de a se autodepăşi.

Media10: Aţi auzit oameni spunând că Teo i-a motivat?

Sorin Matican: Noi am pornit la drum ca sursă de inspiraţie şi să dovedim persoanelor cu dizabiliăţi că prin sport se poate reuşi. Bucuria muncii noastre devine mult mai mare când amici, prieteni sau chiar necunoscuţi, în mediul (socio) virtual sau după vreun concurs, vin să ne felicite, să ne îmbrăţişeze, să ne mulţumească – Theo este sursa lor inspiraţională /motivaţională.

Media10: Care sunt mari campioni cu care Teo a lucrat?

Sorin Matican: Spre marea mea surprindere marii campioni cu care Theo a lucrat sunt oameni  plini de modestie şi plini de compasiune. Au vrut să ajute fără a cere ceva în schimb sau măcar a avea aşteptări. Toţi şi fiecare în parte, fie că s-au numit Corina Ungureanu, Mircea Romaşcanu sau Eduard Novak, şi mulţi alţii care nu se vor supăra că nu i-am amintit, l-au îndrumat şi sfătuit, l-au susţinut şi sprijinit pentru că sunt oameni!

Media10: Pe ce sporturi se concentrează acum?

Sorin Matican: Acum suntem în plin sezon competiţional la ciclism, iarna, când ne permite Comitetul Naţional Paralimpic, participăm la competiţii de schi, şi cu ajutorul conducerii Federaţiei Române de Triathlon mai participăm şi la compeţiile dumnealor.

Media10: Care va fi următorul concurs?

Sorin Matican: Mergem la Cupele Mondiale Corridonia, Italia şi Oostend, Belgia pentru a aduna puncte pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Suntem puţin trişti, deşi am primit scuzele UCI şi promisiunea că se va remedia curând, pentru ca Theo este nr. 1 în clasamentul mondial UCI, în categoria lui de dizabilitate, şi încă nu este figurată  această performanţă.

Media10: A avut Theo parte de recunoaştere în oraşul natal, Craiova?

Sorin Matican: Domnul primar, Mihail Genoiu, a promis ca va remedia situaţia! Mulţi craioveni îl apreciază şi chiar mai mult… Unde facem antrenament, în Palilula, ne oprim la un restaurant, o terasă unde patronii îl aşteaptă cu braţele deschise, cu sufletul larg şi orice consuma – gratis! Mulţumim Ivona! Service biciclete Calea Bucureşti îi oferă toată întreţinerea biciclete, schiuri gratis.

Interviu Theodor Matican

 

Media10: Theo, cum te simţi ca şi sportiv profesionist?

Theodor Matican: Chiar dacă am câştigat unele competiţii mai am mult de muncă! Încă sunt student, dar fac sport de mare performanţă. Aşa că sportiv profesionist am să fiu după facultate!

Media10: Ce simţi când concurezi? Dar când câştigi?

Theo Matican: Îmi place foarte mult, simt aşa o împlinire. Când câştig sunt foarte fericit!

Media10: Cât de greu este la antrenament şi ce presupune? Câte ore te pregăteşti pe săptămână?

Theo Matican: Am şi 10 antrenamente pe săptămână. Uneori mă mai cert cu tata, adică cu antrenorul meu. În rest este frumos!

Media10: Ți-ai făcut prieteni la sport?

Theo Matican: Da. Am prieteni şi în străinătate, Spania, Italia, Grecia. Am mulţi prieteni şi la ski şi la ciclism.

Media10: Cum este la facultate?

Theo Matican: Super! Toţi profesorii şi colegii sunt aşa drăguţi cu mine. Şi mă susţin, mă felicita.

Media10: Ce vrei să profesezi după ce vei termina facultatea (FEFS)?

Theo Matican: Întâi o să fiu sportiv profesionist, apoi vreau să lucrez cu copii cu dizabilităţi.

Media10: Ești mereu plin de viaţă, cu zâmbetul pe buze. Ce mesaj ai pentru oamenii care cred că problemele lor sunt cele mai mari?

Theo Matican: Vreau sa le transmit să facă sport. Şi să ducă copiii la sport.

Şi pentru persoanele cu dizabilităţi vreau să fiu un deschizator de drum şi un exemplu că se poate prin sport!

Media10: Ce mesaj ai pentru tinerii care nu fac mişcare?

Eu nu pot sa-i cert! Dar măcar să vină la cursele mele să mă vadă, să  mă aplaude!

Theodor Matican: Poate este greu să ajuţi o persoană cu dizabilităţi. Dar dacă nu poţi să întinzi mâna să ajuţi, măcar nu pune piedici! Dacă eu pot, şi tu poţi!

Articole recente

Căpitanul Porter Troupe: Avem nevoie de fani, să fim mai puternici! Putem juca finala!

Redactia Media10

Cristina Zamfir: Bucuria pe care o ai când eşti pe teren nu se compară cu absolut nimic

Redactia Media10

În urmă cu un an handbalistele de la SCM Craiova scriau istorie

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.