Campanii Interviu

Salvatorul minților deștepte

O viață desprinsă parcă din film. Un copil abandonat, dar genial. Lajos Kristof este cunoscut ca fiind „antrenorul copiilor geniali”. În spatele tânărului curajos și luptător de astăzi se acunde o copilărie petrecută în lacrimi și durere. A crescut în orfelinate, a fost abuzat, bătut şi înfometat, iar acum încearcă să facă tot ce-i stă în putinţă ca să-i ajute pe cei mici, lipsiţi de apărare şi abuzaţi la rândul lor. Lajos spune că educația este singurul instrument pe care-l poți folosi pentru a schimba lumea în mai bine. 

⇔ În orfelinat, Lajos era considerat un copil ciudat. Nimeni nu s-a gândit că ar putea fi un copil talentat. A dovedit însă contrariul. Acum, Lajos este educator și mentor pentru mulți copii, unii dintre ei supradotați. Luptă zilnic să schimbe ceva în mentalitatea oamenilor, în societatea în care trăim, în felul în care se face educație în România.

Licenţiat în relaţii internaţionale şi studii europene şi cu un master în psihologie clinică la Universitatea „Petru Maior“ din Târgu Mureș, tânărul nu se dă bătut.

Astăzi, Lajos Kristof are propria Fundație de excelență în educație ”Gifted Center Kristopher“. Mai mult, a deschis și o Școală de excelență prin care speră să ajute cât mai mulți copii talentați și dotați din centrele de plasament și din familiile nevoiașe.

⇔ Visul lui Lajos este să creeze comunități educaționale. Într-un interviu acordat jurnaliștilor Media10, Lajos Kristof vorbește despre proiectele sale, despre puterea exemplului. Articolul face parte din campania „IdEI în România”.

Media10: Ai copilărit într-un cămin cu alți copii abandonați. Ce îți aduci aminte din copilărie?

Lajos Kristof: A fost o perioadă destul de cumplită pentru mine. Încă îmi limpezesc gândurile și încerc să resetez lucrurile bune care s-au întâmplat în viața mea. Oamenii de acolo nu aveau posibilitatea mentală și emoțională de a se conecta cu potențialul nostru. Eram crescuți ca-n turmă, stările noastre nu contau, iar pedepsele erau un fel de răspuns la mediul violent. Cei mari îi loveau pe cei mici, cei mici erau bătuți de personalul educațional. Copilăria noastră era pur și simplu desconsiderată, călcată în picioare. Să plângi sau să suferi, să spui cuiva toate suferințele erau lucrurile inhibate de frică. Trăiam de fapt cu frica de bătaie, de foame, de respingere, de violență psihică. Nici nu știu dacă a întărit pe vreunul viața de orfelinat sau dacă a vindecat până acum trecutul ăsta atât de zbuciumat. Mai era încă ceva, pentru ei inteligența însemna o boală, un disconfort social – o frustrare pentru cei din mediul respectiv.

⇒ Media10: Ai reușit. Ai făcut studii. Ești un exemplu că se poate. Ce te-a motivat mereu?

Lajos Kristof: M-a motivat viața de orfelinat în primul rând, dar și potențialul pe care l-am simțit viu încă de mic. Îmi doream să devin medic neuropsihiatru sau pediatru. Nu era zi să nu prind în mână studii de specialitate, de la literatură, pedagogie, psihologie până la medicină. Era o super fascinație pentru mine să evadez în lumea necunoscutului, a explorării potențialului maxim pe care îl puteam născoci la vremea respectivă. Nu știu dacă am reușit sau nu, fiindcă până acum câțiva ani eram mereu în căutările mele umane, emoționale și cele care țin de perfecționarea profesiei mele. Am ajuns la concluzia că educația, pe lângă talentul literar, artistic, pot revoluționa industria privată a alternativelor de predare pentru micuții cu capacități înalte. M-a motivat mai târziu omul pe care l-am întâlnit în perioada studenției, profesorul și maesrul pedagog Florian Colceag, expertul internațional în educația talentelor, apoi oamenii cu experiență vocațională cu rezultate excepționale.

 

⇒ Media10: Cum ai reușit să te descurci pe perioada studiilor? Te-a ajutat cineva?

Lajos Kristof: Eram mereu în căutare de sursa care să-mi aducă un bănuț în plus. Așa că am aplicat la cotidiane locale. Am scris în paginile de cultură la cea mai puternică publicație, apoi am scris câte ceva pe investigații, administrație publică, social și educație. Acolo am învățat școala vieții, am făcut milităria presei locale în care zi de zi descopeream cât de importantă e informația și cât de puternic poate ajuta răspândirea adevărului în rândul cititorului. Dacă m-aș întoarce în presă, m-aș gândi de multe ori, aș da pasul înapoi și-aș privi în urmă. Astăzi nu mai există urmă de libertate în exprimare, nu mai există liberul arbitru, decât maxima socialistă în care cel care dă cu bățul trebuie să aibă capacitatea deplină de a scrie după dictare. Nu mai există libertate și conștiință în arta jurnalismului. După ceva timp mi-am dat seama că am supraviețuit din pasiunea de a scrie.

⇒ Media10: Ți-ai găsit vreodată părinții? I-ai iertat?

Lajos Kristof: Îi cunosc, i-am găsit undeva după 18 ani. Nu le-am cerut nicio explicație, chiar dacă aveam atâtea dureri din spatele copilăriei lipsite de prezența lor. Nimeni nu-mi mai poate șterge lacrimile abandonului familial. Aveam nevoie disperată de ei în cele mai grele momente. Vârsta majoratului a fost mișcarea hristică a vieții mele, a iertării părinților mei, a trecutului. Cred că a fost un noroc. Nici nu știu dacă aș fi avut puterea să-i iert prea de curând. Dar asta nu e treaba mea să-i judec. Cel mai important lucru e să mă iert, să-mi accept vindecarea, chiar dacă există intrigi. Încă lucrez la aspectul ăsta. Să-i iert pentru greșeli ar fi cel mai banal lucru, cea mai dură lecție din viață abia acum o primesc părinții mei. Sunt convins că Dumnezeu i-a iertat, iar dacă eu pot să fac lucrul ăsta înseamnă că o parte din mine a plecat în lumină. Aș fi ipocrit să spun că-i iert. Iertarea vine din înțelepciune, iar asta o capeți cu timpul, cu experiența de viață pe care o dobândești. Nu există niciun farmec în terapia iertării, asta vine din interior, odată cu prezența unui divin care-ți arată altfel cum este viața. Fără părinți, fără frați, fără mângâierea lor, fără dragostea lor infinită. Sunt convins că de fiecare dată când mă uit în oglindă există speranța că mă pot privi sincer, că-mi pot vedea lumea dincolo de ochi, să-mi pot șterge lacrimile până la vindecare. E mult prea spus…

⇒ Media10: Cine te-a învățat să citești?

Lajos Kristof: Am învățat singur. Deprinderile pentru citit și scris, aprofundarea acestor lucruri se datorează învățătoarei mele care a depus toate eforturile de a înțelege particularitățile unui copil special. Da, am fost un copil special și m-am considerat, chiar dacă sensibilitatea mea era manifestată altfel decât ceilalți copii din clasă. În primul an de școală am avut un șoc destul de mare de adaptare. Tranziția de la grădiniță la școală a fost o trecere destul de puternică.

⇒ Media10: Care sunt cel mai mari probleme care se lovește un tânăr instituționalizat când statul își ia mâna de pe el?

Lajos Kristof: Copiii din sistemul de protecție a copilului nu se nasc cu handicap, ci societatea le pune imediat această etichetă pentru a-i separa pe cei din familie. E o prăpastie destul de mare pentru un copil abandonat să trăiască acest sentiment al discriminării. E un drog care ajunge în sânge, iar la maturitate ajunge să creadă despre el că e un ratat social. De mic i se reproșează că este un nimeni și că va ajunge pe străzi sau va urma calea pușcăriei. E învățat să se supună unui regim totalitar, să tacă în fața autorității. Mi-a fost suficient să cred că puțini oameni care lucrează cu astfel de suflete abandonate n-au suficientă capacitate intelectuală și forță emoțională de a gestiona viața unui viitor tânăr instituționalizat. Un tânăr care părăsește sistemul de protecție a copilului găsește multă emoție negativă, neîncredere și teama de viitor. Ceea ce li s-a insuflat în perioada copilăriei o trăiesc pe pielea lor. Își găesc foarte rar sensul vieții. Dacă n-au un ideal în viață, n-au un drum pe care să-l urmeze riscă să devină un ratat social, conectat mereu la viața de casa de copii, la sentimentul de abandon, de suspiciune și neîncredere în adulți ceea ce duce la comportamente antisociale, de inadaptare socială care îi poate cauza probleme de integrare la serviciu. De mici trebuie învățați să fie responsabili, să își asume anumite lucruri care să le dezvolte independența socială și profesională.

⇒ Media10: De ce ai ales să fii educator?

Lajos Kristof: Pe mine meseria de educator m-a învățat foarte multe lucruri. Să mă adpatez personalității fiecărui copil, să găsesc talentul în fiecare copil și să-l ajut să-și urmeze visul. E practic lucrul pe care îl fac zi de zi cu oamenii mici, ajutându-i să devină adulți fericiți. Aplic toate metodele și alternativele moderne în care copilul să învețe într-un mediu liber, prietenos, de siguranță și iubire. Ca educator trebuie să ai o conexiune autentică cu copiii, să știi ce simte, să comunici la nivelul lor, altfel el te simte și te respinge automat. Meseria de educator implică multă dăruire, potențial uman, creativitate și sensibilitate. Meseria de educator este una destul de grea, e ca mersul pe bicicletă, trebuie să furi meseria, niciodată nu va veni omul cu experiență să te învețe metodica predării sau literatura pentru copii, euritmia, arta predării. În al doilea rând, trebuie să înveți să citești gândurile copilului, să te poți ridica la nivelul lui.

⇒ Media10: Cum arată o zi din viața ta?

Lajos Kristof: La ora 6 mă trezesc, citesc emailuri, îmi beau cafeluța. La ora 7:30 sunt prezent la serviciu, am ședința cu echipa, pregătim materialele, vorbesc cu părinții la telefon, primesc de la 8:30 copiii în grădiniță, servim împreună micul dejun, avem întâlnirea de dimineață, apoi, începe toată activitatea didactică și cea de creativitate. Uneori mai luăm materialele, cărțile de povești și fugim în natură. Copiii mei nu mai dorm de prânz ( yupii) așa că mergem în sala de arte și pictăm, cântăm, dansăm și ascultăm muzică, iar la prânz avem teatru. La ora 18:30 pleacă ultimul copil din grădiniță. Se mai întâmplă să ne dăm întâlnire în parc sau la pizza.

⇒ Media10: Kristofer Gifted Center este numele centrului pe care l-ai fondat. Ce te-a determinat să faci asta?

Lajos Kristof: Totul a pornit de la povestea mea personală. Kristopher este traducerea numelui meu de familie care înseamnă credință. Nu știu dacă m-a determinat. Ci nevoia de a lucra independent fără sprijinul altei organizații. Cred în parteneriatul public-privat, în creșterea politicilor în educație și protecția drepturilor copilului, în dezvoltarea talentelor și aptitudinilor. Asociația Gifted Center Kristopher a primit personalitate juridică abia în 2017, undeva în luna mai.

⇒ Media10: Ce ai reușit să faci până acum prin Kristofer Gifted Center-„Școala de excelență Kristofer”?

Lajos Kristof: N-am reușit să fac absolut nimic decât tabere tematice pentru părinți și profesori. Din păcate, există multe fundații din cauza cărora am mult de pierdut. Fiindcă la partea cu strângerea de fonduri oamenii donează extrem de greu, iar dacă o fac, aceștia au pretenția de a duce la bun sfârșit proiectul cu suma derizorie. Spre exemplu, o doamnă îmi spune că vrea să vadă copiii fericiți ( să-i trimit fotografii). Am verificat contul, iar în cont erau donați doar 200 de lei. Perfect, am spus că mai strâng până atunci, poate voi găsi oameni care să susțină acțiunile.

⇒ Media10: Tu ai fost un copil genial. La un moment dat te-a sprijinit cineva?

Lajos Kristof: Am fost sprijinit să devin un nimeni. A fost ambiția oamenilor din sistem care m-au considerat un ciudat, un rebel, împotriva tuturor regulilor. A fi genial într-un sistem de protecție înseamnă un pericol. Abia târziu am fost susținut de oameni din afară, începând de la oameni de cultură, ziariști reputați, profesori extraordinari pe care i-am avut în facultate, la master. În ciuda multor bariere pe care le-am avut în viață am crezut în mine și în abilitățile mele.

„Un copil genial care nu-și găsește drumul se va abandona, căutând modele care să-l accepte”

⇒ Media10: Avem mulți copii geniali, supradotați în România. Sunt susținuți de stat cumva pentru a face performanțele de care sunt capabili?

Lajos Kristof: Media copiilor geniali e în creștere de la an la an. Dar nu există, din păcate, sisteme publice care să susțină finanțarea educației diferențiate. Au fost tot felul de încercări, de la Centrul de Instruire Diferențiată până la Centre de Excelență însă totul a devenit un ghivechi. Genialitatea înseamnă în primul rând sensibilitatea copilului de a-și demonstra capacitatea creativă de a realiza lucruri excepționale. Ori aceste fenomene care nu sunt stimulate în școală, din contră, sunt limitate. Statul nu va avea niciodată interesul să încurajeze genialitatea, cum n-a avut acum 30 de ani. Te întreb care e interesul statului? Să înlocuiască proștii de la conducere? Ar fi un mare dezastru pentru ei! Ești norocos dacă te naști într-o familie bogată care să-ți susțină abilitățile, iar dacă te naști sărac într-o țară precum România, potențialul devine o resursă ce se va irosi în cel mai scurt timp.

Nu mai există acel parteneriat profesor – părinte ci un fel de bau-bau, profesorul ăla care trebuie să execute așa cum spun eu ca părinte, că de asta plătesc”

⇒ Media10: Mulți tineri și copii sunt dezorientați. Mulți se droghează și consumă alcool încă din școala gimnazială. Ce le-ai spune? Cum să își găsească drumul?

Lajos Kristof: Aici vorbim deja despre un grup mare de copii și tineri aflați în situații de risc social major. Un copil genial care nu-și găsește drumul se va abandona, căutând modele care să-l accepte. Fiindcă societatea l-a respins pentru abilitățile pe care le avea. Un astfel de program pentru copii cu abilități deosebit de înalte, dar cu riscuri mari de delicvență sau consum de droguri, l-am propus Guvernului în 2009 și care a fost respins cu vehemență. De exemplu, Centrul Speranţa din Moscova, unde printr-un parteneriat intitulat Russian Teacher Training for At-Risk Students realizat prin colaborarea dintre University of Winnipeg din Canada si Russian Academy for Advanced Professional Standards and In-Service Teacher Training, au reuşit să antreneze în copii aflaţi în situaţii de risc (delincvenţa, părinţi bolnavi incurabil, single parents, familii cu standard de viaţă sub nivelul sărăciei, părinţi care se bat, copii bolnavi incurabil, părinţi tineri early child, etc) o schimbare fundamentală într-un mediu care le-a hrănit potenţialul transformându-i în lideri de opinie, figuri centrale ale comunităţii, câştigători de concursuri şi competiţii şi i-a văzut integrându-se în societate cu succes.

  

⇒ Media10: Ce ai schimba în sistemul de educație românesc?

Lajos Kristof: S-au schimbat multe timp de 30 de ani, nu știu dacă vreo ofertă venită din partea mea ar rezolva problema educației din România. Dar știu un lucru care s-a schimbat și mi-aș dori să revină: sistemul de valori, respectul față de dascăli, respectul față de copii. Noi, educatorii, mai ales cei din privat suntem considerați un fel de sclavi ai părinților. Pe bune, noi nu mai avem sistem educațional și tehnici de predare, noi nu mai avem specialiști. Noi nu mai avem părinți. Ei au pretenția să aplicăm parenting-ul modern, să vindecăm problemele copiilor care de fapt sunt problemele lor majore din copilărie. Educația a devenit un sistem de schimb de bunuri dintre cei bogați și care își permit să plătească o sumă mare (între 500 și 1000 de EUR) o școală privată în care profesorul trebuie să tacă în fața părintelui și să asculte opiniile și sfaturile lui, cot la cot cu directorul educațional. Nu mai există acel parteneriat profesor – părinte ci un fel de bau-bau, profesorul ăla care trebuie să execute așa cum spun eu ca părinte, că de asta plătesc. Educatorul sau profesorul nu mai are personalitate. Asta e problema majoră pe care aș schimba-o de la bun început. În sistemele occidentale, profesorul are autoritate asupra a tot ceea ce face la clasă, inclusiv modul de abordare a elevului, iar părintele devine omul de bază în educație. Desigur, sunt împotriva tuturor măsurilor abuzive în educația copilului: la mine în grădiniță nu există pedepse, recompense, țipăt sau reproș asupra copilului. Există mereu acea colaborare dintre mine și părinte. Copilul este centrul universului pentru care se iau decizii la nivel de curriculă și instruire educațională.

⇒ Media10: Ai dezvoltat și proiectul Mentor în România. Ce presupune acest proiect?

Lajos Kristof: Mentoratul ar trebui să stea la baza fundamentelor educației, dar din păcate, nu este așa. Fără îndrumarea unei persoane înzestrate cu răbdare și experiență, mulți copii nu își vor descoperi potențialul maxim. Copiii sunt foarte diferiți, iar instituțiile noastre nu sunt pregătite să le ofere fiecăruia dintre acești copii talentați îndrumarea individualizată, necesară dezvoltării lor personale. Acest program a luat formă doar după o analiză amănunțită a cauzelor lipsei de educație și/sau neajunsurile educației publice. Mulți copii (nu doar cei fără posibilități) au un potențial enorm – potențial care poate fi pierdut, dacă nu este nimeni acolo pentru ei să îi îndrume. Prin munca de voluntariat, vrem să ajutăm copiii fără posibilități. Ei bine, orice persoană cu experiență de muncă într-un anumit domeniu poate deveni mentor. Trebuie doar să fie pasionat de mentorat și de copii.

⇒ Media10: Sunt mulți copii abandonați care au minți strălucite. Ce șanse are un copil care trăiește într-un cămin sau apartament social să se dezvolte? Este susținut suficient?

Lajos Kristof: Nu. Din păcate nu este susținut deloc. Fiindcă nu are cine să se ocupe de acești copii.

⇒ Media10: Ce proiecte de viitor ai?

Lajos Kristof: Următorul proiect este dedicat tututor artiștilor și copiilor talentați la pictură. Ei își pot dona obiectele artistice, iar acestea vor fi expuse pentru licitație în trei clinici de stomatologie, urmând ca în luna decembrie să fie cumpărate de invitați sau parteneri ai clinicii Junior Dental Familly. Evenimentul este gândit în vederea susținerii eforturilor programului Mentor în România de a înființa două centre de mentorat în educatia talentelor la Iași și București. Grupul țintă sunt copiii (4-18) cu posibilități reduse si din sistemul de protecție a copilului. Programul larg este o inițiativă a asociației Gifted Center Kristopher, înființată în anul 2017 pentru a promova copiii supradotati dar cu șanse reduse de realizare, prin organizarea de ateliere creative, teatru, dans și programe de mentorat, tabere tematice pe dezvoltare personala si emoțională dedicată copiilor și părinților

⇒ Media10: Cum te putem ajuta noi toți ca proiectele tale să capete o și mai mare amploare?

Lajos Kristof: Orice sprijin, orice sfat, orice recomandare este binevenită pentru noi. Ne dorim enorm ca mentoratul să devină un proces obligatoriu nu doar pentru sistemul de protecție a copilului ci și pentru școli și grădinițe.

Aici puteți dona:

Donează

 

Articole recente

Marius Leordean, cercetător în inteligența artificială. Premii internaționale și studiu în robotică la Carnegie Mellon SUA

Redactia Media10

Desculți au fost și i-ați încălțat – 200 de copii nu vă vor uita niciodată – Oameni cu sufletul cât lumea!

Redactia Media10

Duminică, zi sfântă – O parte din ghetuțe au ajuns astăzi la copiii abandonați

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.