Destine

Andreas Elgard – abandonat din prima lună de viață, crescut în întuneric cu alți 120 de copii în cameră. Luptă pentru drepturile tinerilor instituționalizați!

De la patru săptămâni a crescut într-un centru pentru copiii abandonați. A dormit cu încă 120 de copii în cameră. În frig. În întuneric. Acum Andreas Elgard Jensen este un exemplu de voință și implicare. Un băiat cu o  copilărie înecată în suferință, dar cu puterea de a reuși, de a schimba ceva. În 2017 a fost ales președinte al Consiliului Tinerilor Instituționalizați, structura națională de reprezentare a copiilor și a tinerilor instituționalizați din România.

Este membru al comitetului național de coordonare al No Hate Speech Movement- programul  pentru combaterea discursului instigator la ură dezvotat de Consiliului Europei. A dezvoltat asociația Youhub Association România prin care dezvoltă proiecte și programe de incluziune socială prin artă, anti-agresiune și fără discursuri de ură în România. Într-un interviu acordat jurnaliștilor Media10 Andreas își spune povestea. O poveste care inspiră și care ne învață că dorința de a reuși poate muta munții din loc.

⇔ Media10: Orfanii României au trăit și trăiesc în nesiguranță. Prea puțini cred că în viitor îi mai poate aștepta o viață normală și decentă. Cât de grea este viață unui copil instituționalizat?

Andreas Elgard: Depinde foarte mult de centru. Eu am crescut de la patru săptămâni în centrul numărul patru din Lugoj, județ Timiș. Am dormit cu alți 120 de copii în cameră, în paturi etajate, era frig, întuneric și țin minte că îmi era mereu foame. Ne ascundeam un colț de pită sub pernă că să nu ni-l fure cineva. Bătaia o primeai în fiecare zi pentru te miri ce, nimic serios, dar cred că le făcea plăcere să ne „mângâie” puțin cu joardă. Joarda avea un nume și îmi aduc aminte că lovitură preferată a educatoarelor era cu rigla mică sub unghii, durea cumplit, dar ne-am călit. Fără prieteni în centru, e groaznic. Eu am fost scutit de bătaie din partea colegilor mai mari pentru că mă apară George, un prieten din centru. El îmi mai dădea de mâncare când bucătăreasă se enerva pe mine și mă lovea cu polonicul (polonic de cantină) și nu îmi dădea de mâncare. M-am născut stângaci, am fost legat de mâna stângă și forțat să scriu cu dreapta. Să vă mai spun că scriu destul de urat? Am suferit cumplit în centrul din Lugoj, dacă nu era George ar fi fost și mai greu. 

 „În centre, legea este pentru oamenii proști pentru că șmecherii, cum se numesc ei, nu au nevoie de legi să crească copiii nimănui”

⇒ Media10: România permite că în sistemul de asistență socială să între și oameni necalificați. Dintre cei care se ocupă de aceste servicii, doar o treime au studii socio-umane, ceilalţi dețîn diplome în administrație publică, economie, agronomie sau sunt doar absolvenţi de liceu. Cum ți se pare acest lucru?

Andreas Elgard: Stupid! Avem anual sute, dacă nu mii de absolvenți de asistență socială care sunt șomeri sau găsesc cu greu loc de muncă în domeniul pentru care s-au pregătit. Cred că este destul de clar faptul că unul din motivele pentru care avem un sistem atât de slab este că nu avem profesioniști în serviciile sociale. Rezultatele dovedesc asta!

„Angajările s-au făcut și încă se fac pe pile și relații”

⇒ Media10: Ai creat un proiect pentru implicarea tinerilor și a părinților în lupta împotriva hărțuirii în România. Ce te-a determinat să faci asta?

Andreas Elgard: Încă de mic am fost victima bullyingului, violenței. Am decis să fac ceva în privința bullyingului, am studiat problematica și am susținut o lucrare de licență pe tema asta. Campania se numește AntiBullying Ambassadors România, este în curs de dezvoltare.

⇒ Media10: Cât de greu este să lupți pentru drepturile copiilor instituționalizați în România? Te-au sprijinit vreodată autoritățile?

Andreas Elgard: Nu tot timpul, dar da. Colaborăm bine cu Autoritatea Națională (nr. Autoritatea națională pentru protecția drepturilor copilului și adopție), cu Ministerul Tineretului și Sportului , cu Avocatul Poporului și cu două Direcții de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

⇒ Media10: În decembrie 2017 am fost ales președinte al Consiliului Tinerilor Instituționalizați. Ce ai făcut pentru acești tineri în această perioada?

Andreas Elgard: Pe scurt: *Vreau Acasă* este campania pe care Consiliul Tinerilor Instituționalizați a lansat-o anul acesta.

„Dreptul fundamental la o familie nu poate fi negociat politic în birourile unor instituții”

Toți copiii merită să crească într-o familie care să îi iubească, să îi îngrijească și să îi ocrotească!

Gala Premiilor CTI din România este organizată de Consiliul Tinerilor Instituționalizați. În cadrul galei din acest an, ne propunem să îi onorăm și să le mulțumim tuturor celor care lucrează cu tinerii/ copiii aflăți cu măsura protecției speciale la nivel național, din cadrul organizațiilor și instituțiilor destinate lor. Am fost selectat să fac parte din Grupul Național de Lucru Standarde de Tineret! Din cadrul proiectului “Standarde și politici sustenabile în lucrul cu tinerii din România” implementat de federația YMCA România și finanțat prin POCA.

„Mi-au încălcat dreptul la o familie, în față mea”

⇒ Media10: În fiecare an, sunt cheltuiţi 150 de milioane de euro pentru finanţarea centrelor de îngrijire şi plata salariilor celor câtorva mii de asistenţi maternali. Cu toate acestea, procedurile de adopție pot dura şi câţiva ani, timp care trece în defavoarea copiilor. Cum e pentru un copil abandonat să nu poată fi adoptat din cauza pidicilor legislative?

Andreas Elgard: Cumplit! Mai ales dacă se află în situația în care m-am aflat eu. Eu trebuia să fiu adoptat de o familie din Danemarca, îi cunoșteam de câțiva ani și mă tot chemau la ei în Danemarca, s-a creat o relație de atașament și au decis să înceapă procedura de adopție internațională. Au primit după doi ani răspuns negativ cu un zâmbet larg din partea judecătorului, am fost acolo, aveam cinci ani și îmi amintesc și acum acel zâmbet fals, urat și jegos! Mi-au încălcat dreptul la o familie, în față mea!

⇒ Media10: „Vreau Acasă” este campania pe care Consiliul Tinerilor Institutionalizați. Care este principalul scop al campaniei?

Andreas Elgard: Scopul campaniei este de a promova adopția, dreptul la familie.

⇒ Media10: Ai nenumărate inițiative. Niciodată nu te dai bătut. Ce le-ai spune tinerilor care încă nu și-au găsit un drum care sunt descurajați?

Andreas Elgard: Gândește-te la ceea ce te face să te ridici din pat. Îți spun sigur că noi cu toții avem un talent, suntem buni la ceva. Află la ce ești tu bun și ocupate de asta. Îți doresc succes!

Articole recente

Emil, copilul abandonat care visează să devină cel mai bun dansator din lume

Redactia Media10

Marius Leordean, cercetător în inteligența artificială. Premii internaționale și studiu în robotică la Carnegie Mellon SUA

Redactia Media10

Medic divin – Iuliana Petrișor dragoste pentru bolnavi, educație pentru copii

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.